Sorin Cârțu la 70 de ani: o viață dedicată fotbalului și speranța unui trofeu pentru Universitatea Craiova

Într-un fotbal tot mai grăbit, unde loialitatea este măsurată în secunde și pasiunea adesea devine doar o cifră, Sorin Cârțu rămâne un simbol autentic al Craiovei Maxima și un exemplu de demnitate oltenească. Nu este doar un fost jucător valoros sau un antrenor cu rezultate notabile, ci este „paznicul“ flăcării alb-albastre, omul care trăiește și respiră fotbal cu aceeași intensitate cu care alții trăiesc marile iubiri. Pentru Universitatea Craiova, Cârțu este mult mai mult decât un nume – este întruchiparea fidelității și un exemplu viu al apartenenței sufletești la un ideal.

Am stat de vorbă în exclusivitate cu Sorin Cârțu, omul care a transformat fotbalul într-o profesie a credinței și pentru care Universitatea Craiova a devenit un legământ de-o viață.

La 70 de ani, marea dorință: sănătate și un trofeu pentru Universitatea Craiova

La pragul vârstei de 70 de ani, Cârțu ne-a mărturisit care este cea mai importantă dorință a sa:

„Sănătate pentru familia mea, pentru mine și pentru echipă. Fără sănătate, nimic nu se poate realiza. Pentru Universitatea Craiova, ar fi frumos să câștigăm un trofeu. Ar fi fost și mai special dacă s-ar fi întâmplat sub conducerea antrenorului meu preferat, Mirel Rădoi.“

Acum, la un an de la revenirea sa la club, fostul antrenor al „leilor“ își amintește cu drag momentul:

„Da? Am revenit tot pe 12 noiembrie, exact acum un an? Timpul pare să treacă atât de repede.“

Amintiri din copilărie și un cadou surpriză

Cârțu a împărtășit câteva momente din copilărie, legate de zilele sale de naștere:

„Toate au fost frumoase, dar paradoxal, când aveam meci în ziua sau aproape de ziua mea de naștere, rezultatele nu erau întotdeauna pe măsura așteptărilor. Asta m-a făcut deseori să fiu puțin mohorât. De exemplu, în această zi, mă simt puțin melancolic din cauza înfrângerii cu UTA, deși am avut și momente frumoase, cum a fost victoria de la Viena.“

Tot cu acest prilej, a primit un cadou fabulos:

„Ginerele meu, împreună cu un bun prieten al lui, Cristi, mi-au făcut un dar minunat: o excursie la primul El Clasico din viața mea, Real Madrid – Barcelona. Nu am avut multe ocazii să merg la astfel de meciuri, iar acest cadou a fost cu adevărat special, mai ales la 70 de ani.“

Amintiri din carieră – goluri memorabile și regrete

Cu peste 300 de meciuri în prima ligă, Cârțu păstrează în suflet momente-cheie din carieră:

„Golul meu din finala Cupei României din 1977, când am câștigat împotriva Stelei 2-1, a fost primul meu mare succes. Am avut și alte momente frumoase, ca golurile marcate în cupele europene, mai ales cele când am înscris de patru ori într-un meci împotriva Stelei sau Gloriei Buzău.“

Totuși, legat de cariera de fotbalist, el mărturisește și un regret:

„Mi se reproșa că eram prea tehnic și că ratez destul de mult, ceea ce cred că mi-a limitat selecțiile la națională. Era o concurență enormă de atacanți în perioada mea, dar știu că puteam juca mai mult. Cel mai mare regret rămâne faptul că am fost de două ori vicegolgheter, ambele situații pierdute din cauza penalty-urilor ratate. Eu nu executam penalty-uri, dar în momente-cheie am fost pus să le bat și, din păcate, n-am reușit să înscriu.”

Drumul spre antrenorat, pasiunea și momentele frumoase

În ultimii ani ca jucător, Cârțu a început să scrie antrenamente și să citească cărți de profil, primite de la antrenorul său, Mircea Rădulescu:

„Am avut chiar o tentativă de a pleca în Grecia, la Veria, în 1986, dar regimul comunist și lipsa relațiilor m-au împiedicat. Așa că am decis să-mi continui visul în țară, iar prima ofertă de antrenor mi-a venit la Electroputere, unde am fost antrenor-jucător.“

Numele „Sorinacio“, care i-a fost atribuit în presă, provine din pasiunea sa pentru fotbalul italian, pe care îl apreciază mult:

„Îmi plăcea fotbalul italian, mai ales Milan și Juventus. Cărțile de antrenorat pe care le studiam erau toate de la Coverciano, iar eu cunoșteam limba italiană, ceea ce m-a ajutat mult.“

În calitate de antrenor, cel mai prețuit moment rămâne dubla succesă din 1991:

„Când am câștigat campionatul și Cupa României cu Universitatea Craiova, acel event a rămas o amintire de neuitat.“

Aspiră la un viitor și mai strălucit pentru Universitatea Craiova

Despre posibilitatea unui nou event în 2023, Cârțu este optimist:

„Fanii Craiovei au evoluat mult, iar un event în oraș ar aduce o bucurie imensă. Sper să fim puși în situația să trăim astfel de momente.“

Ce ar vrea să rămână în memoria iubitorilor de fotbal?

Sorin Cârțu își dorește ca peste ani să fie amintit astfel:

„Să se spună că pasiunea mea pentru fotbal și sacrificiile făcute, atât ca jucător cât și ca antrenor, m-au făcut o figură importantă în fotbalul românesc, că am creat bucurie pentru oameni în special în zona mea, în Craiova.“

---

Sorin Cârțu celebrează acum 70 de ani cu speranța că acea flacără alb-albastră va străluci din nou pe scena națională cu trofee și succese, continuând să inspire generații întregi de fani și fotbaliști olteni.

Foto credit: Fanatik.ro