Tensiuni între Bruxelles și Parlamentul European asupra bugetului 2028–2034: Comisia cere investiții de 10% din planurile agricole naționale

Un nou val de discuții și divergențe politice a izbucnit între Comisia Europeană și Parlamentul European privind bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034. Propunerea Comisiei de a impune statelor membre să aloce cel puțin 10% din planurile lor naționale pentru agricultură a fost unul dintre punctele centrale ale negocierilor, alimentând tensiunile între cele două instituții.

Discuții intense între liderii europeni

Documentul care conține propunerea privind bugetul a fost transmis Parlamentului European duminică, iar luni a fost dezbătut într-o videoconferință importantă între președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen; președinta Parlamentului European, Roberta Metsola; și prima ministră a Danemarcei, Mette Frederiksen, țara sa deținand președinția rotativă a Consiliului UE în acest semestru.

În cadrul acestei întâlniri, Ursula von der Leyen a subliniat progresul realizat, afirmând într-un mesaj pe rețelele sociale că “am clarificat și consolidat obiectivele noastre în trei domenii esențiale: rolul regiunilor, consolidarea identității Politicii Agricole Comune și întărirea guvernanței. Avem acum o înțelegere solidă a propunerilor și o cale clară de urmat.”

Principalele puncte de divergență

Parlamentul European s-a arătat reticent în special față de ideea Comisiei din vară privind crearea unui fond comun ce să reunească ajutoarele regionale, sprijinul pentru agricultură, pentru pescuit, dar și finanțările destinate migrației și gestionării frontierelor. Acest fond ar urma să acopere aproape o treime din bugetul total, estimat la două trilioane de euro.

Grupurile pro-europene din Parlament consideră că o asemenea centralizare a deciziilor la nivel național ar reduce semnificativ valoarea adăugată a fondurilor europene. De asemenea, aceștia atrag atenția că alocările pentru Politica Agricolă Comună (PAC) și Politica de Coeziune suferă o reducere reală importantă față de bugetul precedent.

Propunerea Comisiei: obiectiv rural și investiții obligatorii

Ca reacție la criticile Parlamentului, Comisia Europeană a sugerat introducerea unui „obiectiv rural”, care să oblige statele membre să reserve cel puțin 10% din planurile lor naționale sectorului agricol. Această sumă s-ar adăuga finanțărilor deja alocate pentru PAC și Politica Comună în domeniul Pescuitului.

Bruxelles-ul susține în documentele oficiale că planurile naționale sunt gândite pentru a crea un cadru mai simplu, coerent și eficient de programare pentru țări și regiuni. Mai mult, Comisia propune întărirea rolului regiunilor, creșterea transparenței alocărilor financiare și definirea clară a minimului de fonduri pentru politica comună în pescuit.

Rol sporit pentru regiuni și instituții în negocieri

În plus, între propuneri se numără implicarea mai activă a autorităților regionale în discuțiile privind bugetul european. Parlamentul European și Consiliul ar urma să primească un rol mai important în negocierile pe tema cadrelor financiare multianuale, aflate deja în fază informală de discuții.

Surse apropiate șefei Parlamentului European, Roberta Metsola, au indicat că, deși unele domenii ale propunerii pot genera fricțiuni în continuare, instituția a obținut în linii mari ceea ce și-a dorit, iar primele impresii în rândul liderilor politici sunt pozitive.

Un compromis temporar care evită o criză politică

Prezentarea acestui document a amânat o posibilă rezoluție în Parlament menită să respingă formal propunerea de buget săptămâna aceasta. Dacă rezoluția ar fi fost adoptată, ar fi amplificat tensiunile între instituții și ar fi îngreunat procesul negocierilor viitoare.

Cu toate acestea, surse din grupurile social-democrate atrag atenția că modificările aduse sunt mai degrabă cosmetice și nu țin cont de problemele profunde ridicate de Parlament.

---

Discuțiile privind bugetul Uniunii Europene pentru 2028–2034 continuă într-un context de negociere intensă și de ajustare a pozițiilor politice, cu accent pe găsirea unui echilibru între centralizarea fondurilor și rolul regional, precum și între investițiile agricole și nevoia de coeziune socială și economică în statele membre.