Povestea convingerii lui Adrian Păunescu că Universitatea Craiova va câștiga titlul și drama trăită
De unde provine sintagma „Campioana unei mari iubiri”: drama ultimului act din sezonul 1972/1973
În istoria fotbalului românesc, Universitatea Craiova a rămas legată pentru totdeauna de expresia „Campioana unei mari iubiri”. Originea acestei sintagme a fost detaliată recent în cadrul emisiunii „Oldies but Goldies”, unde jurnalistul Andrei Vochin a readus în atenție un episod dramatic din sezonul 1972/1973, când oltenii au rămas la un pas de primul lor titlu, iar poetul Adrian Păunescu a anticipat victoria lor cu o emoție aparte.
Un sezon tensionat și o luptă palpitantă pentru titlu
Campionatul României din 1972/1973 a fost unul dintre cele mai echilibrate din istorie, iar decizia campioanei a fost luată la golaveraj. Universitatea Craiova și Dinamo București au ajuns în ultima etapă la un punctaj egal, dar cu un avantaj în golaveraj pentru alb-albaștrii din Bănie. Pe atunci, criteriul principal în cazul egalității de puncte era golaverajul, nu rezultatele directe între echipe.
Lupta s-a desfășurat într-un context plin de strategie și intrigi. Etapa a 27-a trebuia să programze meciul Dinamo – CFR Cluj, dar Dinamo a propus un turneu de pregătire în străinătate pentru clujeni, care, deși inițial destinat lor, le-a fost cedat. Astfel, partida s-a amânat și s-a programat după ce Universitatea Craiova urma să dispute ultima etapă.
O „partidă în umbră” și jocuri de culise
Craiova, sprijinită de ministrul de externe Ștefan Andrei, a reacționat rapid. Domnul Andrei a intervenit pe lângă Comisia Națională pentru Efortul Sportiv (CNEFS) pentru ca ultimele meciuri să se joace simultan, ceea ce s-a și întâmplat pentru jocul dintre UTA Arad și Universitatea Craiova – ultimul act al oltenilor în campionat.
Dinamo și Craiova se duelau „de la distanță”, însă „alb-roșii” aveau golaverajul inferior. În campionat se încheiau sezonul 14 echipe, iar ultimele două, Sportul Studențesc și Universitatea Cluj, urmau să retrogradeze. Partida Dinamo – Universitatea Cluj devenea decisivă pentru salvarea clujenilor, care ar fi putut afecta rezultatul direct cu Dinamo.
Ca urmare, a fost decis ca să nu retrogradeze nimeni în acel sezon, un aranjament favorabil pentru Dinamo, iar U Cluj a primit o motivație mai slabă să lupte cu toată intensitatea. În consecință, în ultimele confruntări, Dinamo a reușit să înscrie 5 goluri echipei din Cluj, reducându-și diferența de golaveraj față de Craiova.
Ultima etapă și drama dramatică a titlului
Formula era clară înainte de ultima etapă: pentru a fi campioană, Craiova trebuia să nu piardă la Arad. Dacă ar fi pierdut, Dinamo era obligată să câștige cu cel puțin 4-0 pentru a întoarce calculele, mai ales că UTA putea să învingă Craiova cu un gol diferență.
Evenimentele s-au desfășurat dramatic. Craiova a jucat unul dintre cele mai slabe meciuri din istorie și a cedat cu 1-0 celor de la UTA. În același timp, pe stadionul din București, la meciul dintre Dinamo și Universitatea Cluj, un nor a adus o ploaie torențială de doar două minute, dar suficientă pentru ca arbitrul să amâne repriza a doua cu 20 de minute, un interval în care Dinamo a reușit să înscrie patru goluri. Astfel, Dinamo a câștigat cu 4-0, a întors golaverajul și a luat titlul.
Poemul care a devenit emblemă: „Campioana unei mari iubiri”
Poetul și jurnalistul Adrian Păunescu, un susținător fervent al Universității Craiova, era convins că echipa sa favorită va câștiga primul titlu din istorie. El pregătise deja pentru revista „Flacăra” un material intitulat „Universitatea Craiova, campioana unei mari iubiri”, dedicat triumfului oltenilor.
Văzând deznodământul neașteptat și dureros, Păunescu a fost pus în situația să adapteze în ultimul minut pagina revistei. A împărțit vederea paginii în două: partea superioară cu titlul „Dinamo, campioana României în ediția 1972/1973”, iar în cea de jos, cu trimitere poetică și emoțională, „Universitatea Craiova, campioana unei mari iubiri”.
Această formulare a rămas în memoria iubitorilor fotbalului, fiind o emblemă a suferinței și a devotamentului față de o echipă ce a reușit să adune simpatia suporterilor pe baza unei povești de dragoste profundă pentru fotbal, dincolo de interesele politice și sistemice.
Simbolul unei echipe „iubite din suflet”
Universitatea Craiova nu a fost doar un club de fotbal, ci un simbol al unei „iubiri” sincere din partea fanilor săi. Spre deosebire de Dinamo sau Steaua, considerate echipe ale sistemului și susținute oficial, Craiova a reprezentat spiritul popular, o echipă a oamenilor care iubeau fotbalul dincolo de presiuni sau aranjamente.
Sintagma „Campioana unei mari iubiri” rămâne o parte integrantă a identității clubului și a fanilor săi, o frază care sintetizează pasiunea și tragismul unei epoci în care fotbalul era mult mai mult decât un sport – era o luptă a inimilor.
Astfel, dincolo de cifre și rezultate, sezonul 1972/1973 și cuvintele lui Adrian Păunescu au înscris într-un mod unic Universitatea Craiova în istoria fotbalului românesc, transformând-o într-o legendă vie și într-un simbol al „unei mari iubiri” care încă impresionează generațiile următoare.
