Mă sunau non-stop!
Nicolas Popescu, interviu exclusiv: Relațiile cu Gică Hagi și „fratele” Ianis, și aproape de FCSB: „Mă tot sunau!”
FANATIK a discutat în exclusivitate cu Nicolas Popescu, fiul legendarului fotbalist Gică Popescu, care ne-a împărtășit detalii surprinzătoare despre începuturile sale în fotbal, relația cu unchiul său Gică Hagi și cu vărul Ianis, dar și despre cum aproape că a semnat cu FCSB, echipa condusă de Gigi Becali.
Prima amintire legată de fotbal și debutul în sport
Nicolas își amintește cu nostalgie primele contacturi cu mingea încă din copilărie, când avea doar 3-4 ani și se juca prin casă în București cu o minge mică, portocaliu-albastră, împreună cu părinții săi. Acesta a devenit jucăria lui preferată, iar prima experiență pe teren de fotbal, la 5-6 ani, îi rămâne vie în memorie.
Deși a avut acces privilegiat la multe momente din lumea fotbalului, datorită tatălui său, Gică Popescu, Nicolas a simțit și o presiune suplimentară. „Toată lumea spunea mereu că tata a fost un uriaș fotbalist, iar asta te pune într-o umbră. Mereu trebuie să arăți că nu joci pentru că ești băiatul lui, ci pentru tine”, mărturisește mijlocașul.
Provocările purtării unui nume celebru și susținerea familiei
Pentru Nicolas, dorința de a juca fotbal a fost dintotdeauna a lui și nu o obligație impusă de familie. „Tata nu m-a împins niciodată, am făcut asta pentru că îmi place. Ambii părinți m-au învățat să pun școala pe primul loc până la o anumită vârstă, iar apoi m-au susținut în alegerea mea,” spune el.
Cel mai prețios sfat de la Gică Popescu a fost să nu se simtă inferior nimănui, să muncească mult și să-și impună valoarea în orice vestiar. „Mi-a repetat mereu să fiu cel mai bun și să am încredere în forțele mele,” adaugă Nicolas.
Primii pași în fotbal și influența lui Ianis Hagi
Nicolas a început fotbalul la Pro Luceafărul, unde antrenorul Marcel Pigulea a lucrat cu mulți jucători talentați, inclusiv cu Ianis Hagi, vărul său. „Eu eram inițial atacant, apoi am evoluat ca mijlocaș central. La Pro Luceafărul am învățat foarte mult și am prins primele selecții la națională când am început să joc bine,” explică jucătorul.
Fiind mai mic cu cinci ani decât Ianis, Nicolas a fost atras natural de exemplul vărului său, iar primul antrenament oficial de junior a fost alături de acesta. „Am crescut jucând fotbal împreună, iar Ianis a fost un model pentru mine.”
Întâlnirea cu academia Viitorul și tentația FCSB
La 14 ani și jumătate, după ce a impresionat la Voluntari, Nicolas a fost remarcat pentru calitățile sale de mijlocaș ofensiv și a primit invitația să se antreneze la academia lui Gică Hagi. În paralel, a fost aproape de a se alătura FCSB, unde Bogdan Costicea îl suna des să-l convingă să vină.
„Îmi plăcea mult FCSB, mă sunau continuu, dar am ales totuși Viitorul, după ce am jucat un meci amical în care am marcat două goluri și am avut o discuție cu domnul Hagi,” povestește Nicolas.
Lupta cu accidentările și debutul la Farul Constanța
Junioratul nu a fost lipsit de dificultăți. Problemele de creștere și accidentările au complicat parcursul său, făcându-l să alterneze perioade de joc cu perioade de repaus. Totuși, la 18 ani a început să se antreneze regulat cu echipa mare a Viitorului și a debutat oficial pe 26 iulie 2021 pentru Farul, intrând în ultimele minute ale unui meci cu Gaz Metan Mediaș.
Experiența la Europenele U19 și cariera profesională
Debutul la Campionatul European U19 a fost o experiență specială, mai ales că a urmat pașii tatălui său, care trecuse printr-un turneu final similar. „A fost un moment emoționant pentru toată familia, iar tata m-a sfătuit să mă bucur din plin”, spune Nicolas.
Ulterior, a trecut pe la Voluntari, dar a revenit la Farul, unde a prins câteva meciuri în sezonul în care a câștigat titlul în Liga 1.
Mutarea la Steaua și susținerea lui Daniel Oprița
O schimbare importantă a venit odată cu transferul la Steaua București. Nicolas explică faptul că decizia a fost a lui: „Am vrut eu să merg la Steaua, de mic îi ținusem pumnii. Am considerat că este o oportunitate să joc mai mult și îi mulțumesc lui Daniel Oprița pentru că mi-a acordat încredere imediat.”
Deși transferul a fost criticat de unii, mijlocașul răspunde cu performanțe: 2 goluri în 8 partide, iar susținerea fanilor și a galeriei îi oferă motivația necesară.
Relația cu Ianis Hagi și visul naționalei mari
Pe lângă legătura familială, Nicolas consideră că Ianis este mai mult decât un văr, chiar un frate, de la care învață mult în privința mentalității și atitudinii. „El este dedicat 100%, foarte motivat să progreseze, iar acest lucru mă inspiră și pe mine,” dezvăluie Nicolas.
Deși încă nu a jucat pentru naționala under 21, el visează la debutul în echipa mare a României și își dorește să demonstreze că poate ajunge să joace în campionate puternice precum La Liga.
Perspective și motivație pentru viitor
Cu doar 22 de ani, Nicolas este conștient că are încă mult de muncit și apreciază criticile constructive, mai ales cele venite din partea tatălui său, cel mai exigent critic. „Sunt la circa 60% din potențialul meu și vreau să demonstrez tot ce pot la Steaua,” spune el.
Chiar dacă echipa nu are drept de promovare pe moment, jucătorul susține că Steaua rămâne un club uriaș, cu o galerie extraordinară și condiții excelente pentru dezvoltare. „Sunt mândru să port acest tricou și sper să fim din nou acolo unde ne este locul, în prima ligă,” încheie Nicolas Popescu.
Momente memorabile legate de tatăl său
Fiul „Baciului” își amintește cu drag de momentele când îl însoțea pe tatăl său pe cele mai mari stadioane, precum Camp Nou, unde a avut ocazia să-l cunoască pe fostul căpitan al Barcelonei, Carles Puyol, sau pe Dani Alves. De asemenea, păstrează cu mare preț un tricou al lui Neymar, primit de la tatăl său în urmă cu câțiva ani.
Concluzie
Interviul cu Nicolas Popescu dezvăluie o poveste sinceră despre drumul dificil al unui tânăr fotbalist care trebuie să se afirme sub umbra unui nume grele în lumea fotbalului românesc și european. Cu o atitudine matură și motivație solidă, Nicolas este pregătit să își creeze propriul destin și să ducă mai departe moștenirea familiei Popescu.
