istoria celor cinci finale de Cupă găzduite

Ce s-a ales de stadionul din București unde s-a jucat primul meci oficial în nocturnă. Cinci finale de Cupă găzduite de arenă
În urmă cu aproape un secol, în inima Bucureștiului, s-a ridicat o arenă sportivă care avea să joace un rol crucial în istoria fotbalului românesc. Este vorba despre stadionul Venus, un loc emblematic care, deși nu mai există astăzi, a marcat momente definitorii pentru acest sport în România.
Inaugurarea și caracteristicile stadionului Venus
Stadionul Venus a fost deschis oficial în 1931, pe terenul care astăzi găzduiește parcul Știrbei, foarte aproape de Opera Română. Cu o capacitate de aproximativ 15.000 de locuri, arena reprezenta o construcție impresionantă pentru acea perioadă, fiind dedicată în principal fotbalului. Venind în întâmpinarea nevoilor unui București în plină modernizare, stadionul dispunea de tribune din beton, vestiare echipate modern, precum și o pistă de zgură pentru antrenamente și alte competiții sportive. Complexul sportiv includea și terenuri secundare, o sală pentru recuperare și un cabinet medical, facilități inedite pentru anii ‘30.
Primul meci oficial în nocturnă și alte premiere
Un moment care a rămas în istorie s-a petrecut în 1935, când pe stadionul Venus s-a jucat primul meci oficial de fotbal în nocturnă din România — un simbol al progresului tehnic și al dorinței capitalei de a ține pasul cu marile capitale europene. Tot în același an, pe 22 septembrie, aici a avut loc primul "cuplaj" din fotbalul românesc, un eveniment sportiv care a atras atenția publicului larg și consolidat reputația arenei.
Clubul Venus București – „aristocratul fotbalului românesc”
Pe acest stadion și-a avut sediul echipa Venus București, club fondat în 1915 și cunoscut drept „aristocratul fotbalului românesc”. Acest club reprezentativ al Capitalei, cu echipamentul său alb-negru, a dominat fotbalul românesc interbelic, cucerind de opt ori titlul de campion al României. În plus, Venus a fost primul club românesc care a participat în 1937 în Cupa Europei Centrale, competiție europeană prestigioasă la acea vreme. Cele mai aprige rivalități ale echipei au fost cu formații ca Unirea Tricolor, Juventus București și Ripensia Timișoara.
Sfârșitul unei ere și demolarea stadionului
Din păcate, istoria prosperă a clubului și a stadionului a fost întreruptă brutal de regimul comunist instaurat în România după 1947. Odată cu dizolvarea clubului Venus în 1948, s-a luat și decizia demolării stadionului, care a avut loc în 1953. Astfel, locul care găzduise atât de multe evenimente sportive importante a fost transformat ulterior în zona verde denumită Parcul Operei, un colț de natură ascuns între bulevardele aglomerate ale Bucureștiului.
Evenimente importante găzduite de stadionul Venus
În perioada în care a fost activ, stadionul a găzduit nu mai puțin de cinci finale ale Cupei României, ultima ediție fiind în 1949. De asemenea, echipa națională a țării a susținut un meci aici, pe 18 mai 1939, întâlnind reprezentativa Letoniei.
Un detaliu mai puțin cunoscut este că și Steaua București, cea mai titrată echipă de fotbal din România, a jucat pe această arenă primele trei meciuri din istoria sa. După desființarea stadionului Venus, „militarii” și-au mutat meciurile pe alte stadioane importante din București, precum Republicii (cap. circa 40.000 de locuri) și 23 August (cap. circa 70.000 de locuri).
Ce a rămas astăzi în locul stadionului Venus?
În prezent, stadionul Venus este doar o amintire inserată în atmosfera urbană a Capitalei. Parcul Știrbei oferă bucureștenilor un spațiu verde liniștit, dar puțini își amintesc că acolo, sub frunzele care cad toamna, se afla primul gazon oficial de fotbal din România și locul în care s-au scris primele capitole ale fotbalului românesc modern.
Stadionul Venus nu mai este vizibil astăzi, însă pentru generațiile pasionate de istorie sportivă, el rămâne un simbol al unei epoci în care fotbalul românesc începea să capete contur și prestigiu internațional. Evocarea trecutului său ne amintește de cât de importantă este conservarea memoriei sportive, chiar și atunci când locurile respective dispar fizic, lăsând în urmă doar povești și emoții.









