De la prăbușirea regimului sirian în decembrie 2024, situația de securitate din multe regiuni ale Siriei rămâne extrem de precară, în special în zonele de frontieră cu Irak. ONG-ul Handicap International a înregistrat un număr îngrijorător de victime care au căzut pradă explozibililor rămași neexplodați și minelor antipersonal. Astfel, în ultimele luni ale anului 2024, au fost raportate 725 accidente și aproape 1.400 de victime la nivel național, o creștere semnificativă comparativ cu cele 933 de victime din anul precedent.

Riscurile ascunse ale revenirii acasă

Majoritatea victimelor sunt oameni care încearcă să revină în satele lor devastate de război, în special în regiunile de la granița dintre Siria și Irak, unde conflictele au lăsat în urmă mii de mine și resturi explozive. În ciuda avertismentelor și a eforturilor de deminare limitate, mulți reveniți au fost nevoiți să pășească pe terenuri minate pentru a-și recupera bunurile sau pentru a reconstrui casele distruse.

Această revenire, deși plină de speranță, este și extrem de periculoasă. Minele instalate în timpul războiului sau de grupările rebele și forțele guvernamentale precedente rămân ascunse sub pământ, reprezentând o amenințare mortală. În multe cazuri, victimele sunt copii sau persoane în vârstă, adesea victime colaterale innocente ale conflictelor din ultimul deceniu.

Handicap International: pe urmele victimelor

Organizația non-guvernamentală Handicap International, activă în Siria de mulți ani, monitorizează cu atenție evoluția acestor tragedii. Conform raportului lor, creșterea numărului victimelor este direct legată de deschiderea, parțială, a zonelor de conflict și de dorința oamenilor de a-și reface viața acasă.

Intervențiile pentru deminare sunt însă dificile și lente, din cauza instabilității politice și a infrastructurii distruse. De asemenea, numărul mare de terenuri minate face aproape imposibilă curățarea completă într-un timp scurt, ceea ce prelungește riscul pentru populația civilă.

Impactul uman al unei probleme invizibile

În sătucurile de la granița siriano-irakiană, viața zilnică este marcată de teamă. Locuitorii își spun poveștile despre cum un pas greșit poate însemna o pierdere iremediabilă. Pe lângă pierderile umane, există un impact social și economic profund - familii întregi rămân fără sprijinul persoanelor afectate, iar agricultura, principala sursă de venit, este practic blocată din cauza riscului explozibililor rămași.

Consecințele pe termen lung includ și necesitatea unor programe complexe de reabilitare pentru supraviețuitori, adesea cu membre amputate sau cu mutilări grave, dar și de reconstrucție socială și mentală a comunităților afectate.

Speranțe printre ruine

În ciuda greutăților, oamenii revin acasă, atrași de dorința puternică de a-și reclădi locurile natale și de a-și reîncepe viețile. Asociațiile umanitare au intensificat campaniile de conștientizare privind pericolele minelor și oferă primele ajutoare veteranilor sau accidentaților.

Eforturile comune între ONG-uri, autorități locale și internaționale sunt esențiale pentru a extinde programele de deminare și pentru a crea coridoare sigure ce să permită populației să se întoarcă fără teamă.

Concluzie

Situația din satele de la granița siriano-irakiană este un exemplu puternic al modului în care conflictele armate lasă răni adânci și invizibile, încă mult după încetarea focului. Creșterea alarmantă a accidentelor cauzate de mine și explozibile neexplodate subliniază necesitatea continuării și intensificării eforturilor umanitare și de deminare, pentru a oferi locuitorilor o șansă reală la o viață normală și sigură.

Până atunci, riscul rămâne prezent și reîntoarcerea acasă este o decizie plină de curaj, dar și de pericol, pentru mulți locuitori care își doresc doar să-și recâștige un colț de liniște în pământul natal.