În fotbalul românesc, poveștile neașteptate nu sunt deloc rare, însă cu siguranță retrogradarea simultană a doi dintre cei mai importanți antrenori ai țării, Mircea Lucescu și Emeric Ienei, rămâne un episod de neuitat. Întâmplarea s-a petrecut în sezonul 1978-1979 al Ligii 1, când cele două echipe pe care le conduceau au ajuns să părăsească prima divizie în aceeași stagiune. Cum s-a întâmplat acest lucru? Să vedem care a fost firul evenimentelor.

Retrogradarea de mână a lui Lucescu și Ienei în sezonul 78-79

Mircea Lucescu, la momentul respectiv, antrenor la Corvinul Hunedoara, și Emeric Ienei, la FC Bihor Oradea, au experimentat împreună o perioadă dificilă. FC Bihor, echipa lui Ienei, a retrogradat cu o etapă înainte de finalul sezonului, în timp ce Corvinul, condus de Lucescu, a dezamăgit și el, astfel că ambele formații au coborât în eșalonul secund în același an. De parcă nu ar fi fost suficient, ambele retrogradări au fost legate între ele printr-un context aproape ironic.

Golul decisiv care a dus la retrogradare

Deși poate părea surprinzător, unul dintre momentele cheie ale acestui sezon a fost victoria neașteptată a celor de la Jiul Petroșani împotriva Stelei, scor 1-0, cu un gol marcat de nimeni altul decât Mihai Stoichiță. Acesta este chiar actualul director tehnic al Federației Române de Fotbal (FRF). Și tot el a fost „autorul” indirect al retrogradării lui Mircea Lucescu, care astăzi este selecționerul naționalei României.

Dacă Steaua nu ar fi pierdut această partidă crucială, Corvinul condus de Lucescu ar fi reușit să se salveze de la retrogradare. Astfel, un gol marcat de o generație viitoare de antrenori și oficiali a influențat direct cariera a doi dintre cei mai importanți tehnicieni români.

Rivalități și admirații: Lucescu și Ienei, povești diferite

Rivalitatea dintre Mircea Lucescu și Emeric Ienei nu a fost niciodată foarte pronunțată, deoarece perioada în care amândoi au interacționat ca antrenori a fost destul de scurtă. În timpul respectiv, Steaua domina campionatul, iar Dinamo nu își configura încă o echipă puternică. În plus, rivalitățile mult mai notabile ale lui Lucescu au fost cu Anghel Iordănescu, nu cu Ienei.

Lucescu îl admira sincer pe Emeric Ienei. De altfel, cei doi au fost antrenori cu stiluri complet diferite, dar cu un respect reciproc evident. În plus, în prima parte a carierei lui Ienei ca antrenor, Mircea Lucescu era încă jucător la Dinamo București, ceea ce adaugă un strat suplimentar de legătură între cei doi.

Povestea rememorată de Andrei Vochin

În cadrul emisiunii „Oldies but Goldies”, jurnalistul Andrei Vochin a povestit aceste momente inedite, subliniind legătura și contexte care i-au făcut pe Lucescu și Ienei să experimenteze absolut împreună drama unui sezon în care nu au reușit să-și mențină echipele în Liga 1.

Retrogradarea lor simultană, dar și întâmplarea legată de golul lui Mihai Stoichiță au devenit o mică legendă în fotbalul românesc, amintind că până și cei mai mari antrenori au trecut prin momente de încercare și pot să înfrunte eșecuri.

Concluzie

Această poveste ne amintește că drumul spre succes este adesea presărat cu obstacole și surprize. Mircea Lucescu și Emeric Ienei, doi uriași ai fotbalului românesc, au împărtășit în 1979 o experiență dureroasă, dar din care și-au luat învățături valoroase. Iar golul „șefului” FRF din acea vreme, Mihai Stoichiță, adaugă un strat fascinant și ironic unei povești care continuă să încânte și astăzi fanii fotbalului românesc.

---

Această relatare ilustrează cum istoria fotbalului românesc poate surprinde, iar echipele și antrenorii implicați pot fi legați de evenimente neașteptate care le-au modelat cariera.